miercuri, 7 aprilie 2010

IUBIŢI FRAŢI BASARABENI DIN TOATĂ LUMEA ASTA MARE!

Pe mine mă cheamă Ovidiu Creangă, sunt un moşulică cumsecade, care ca mâine fac 90 de primăveri, dar slavă Domnului balamalele mă ţin încă foarte bine. Basarabenii mei îmi zic „Bunelul Ovidiu” şi eu sunt foarte mândru de această poreclă, care de fapt nu e o poreclă care de obicei are un înţeles peiorativ. Bunelul Ovidiu sună frumos, parcă-ţi mângâie urechea, şi sufletul.

Bunelul Ovidiu a văzut lumina zilei, într-o duminică, spunea mama, puţin după miezul nopţii, când mama moşită de o baba din sat, a vrut să se întoarcă de pe o parte pe alta, şi din opinteala asta, bâldâbâc, s-a trezit cu mine în aşternut. După calendarul pe „Stil Nou” era data de 14 luna lui Faur anul 1921. Mama spunea ca eram un şoldan mărişor, dar nu ştie câte ocale oi fi avut, că nu avea un cântar. Cântar la noi în Vărzăreşti avea numai domul Leiba care avea „băcălie şi crâşmă”.

Cât am fost copchil m-am jucat cu copchiii megieşilor, de-a prinsa, de-a mijoatca, poarca şi alte jocuri care poate se mai joacă şi astăzi, sau copchii de azi au evoluat şi stau toată ziulica lipiţi de tembelizor şi de Internet. Eu am o meteahmă din care motiv mai am şi porecla de Moş Bodrângă, că încep a spune verzi şi uscate şi uit ce aveam de gând să spun, dar uite că mi-am revenit, vroiam să vă împărtăşesc unele aspecte din experienţa mea de o viaţă. Am început existenţa mea pământească în anul 1921 şi am stat în Basarabia până pe 28 iunie 1940, când Basarabia a fost „eliberată” de către „Glorioasa Armată Sovietică” de sub „jugul boierilor fascişti din România”. Atunci o bandă „glorioasă de bolşevici alogeni localnici” l-au omorât în bătaie pe tata care avea 42 de ani şi nu făcuse niciodată politică, dar purta în spate marele păcat că era „ţîgănoi di pişti Prut”. Deci am stat în Basarabia, toată copilăria şi adolescenţa mea, şi când a trebuit să fug, abia terminasem clasa a şaptea la liceul Ion Creangă din Bălţi.

În decursul anilor am scris nenumărate articole, şi am scris şi cărţi în care tratez subiecte „fierbinţi” legate de scumpa noastră Basarabie, pământ românesc oropsit care dintr-o parte a României, bogată, prosperă, şi pot spune fericită a ajuns cea mai săracă şi nenorocită ţară din Europa, şi printre cele mai sărace şi nenorocite din întreaga Lume.

Am avut noroc în viaţă, am avut funcţii înalte, am călătorit în toată lumea, şi cam de la vârsta de 40 de ani am avut o situaţie materială bună cu toate ca eram într-o ţară comunistă, Republica Populară România. Cu toate astea sufletul îmi era sfâşiat de tristeţe când auzeam de deportările, pogromurile, persecuţiile, foametea, şi tot felul de alte nelegiuiri la care erau supuşi fraţii mei ce rămăseseră în Basarabia de catre „Glorioasa Uniune Sovietică”.

Nu am mai fost pe la locul meu de baştină decât în 2005, adică după 65 de ani, şi cu uimire şi tristeţe am constatat ca în răstimpul acesta duşmanii noştri au reuşit să semene zâzanie între fraţi, să le spele creierele şi să le bage în cap că ei nu sunt ceia ce sunt, ci cu totul altceva. Şi din păcate aceste minciuni şi aberaţii la unii au prins.

Am să citez un singur caz de o aberaţie istorică ce mai dăinueşte de sute de ani. Când Cristofor Columb a întreprins celebrele lui călătorii către „Lumea noua” el avea ca sarcină să descopere un drum mai scurt către India, de unde Europa importa mirodenii ce erau foarte scumpe din cauza transportului. Desigur, cu toţii ştim cum a plecat Columb (numele lui real fiind Pedro Scotto) cu cele trei corăbii Santa Maria, Pinto şi Nina şi când a ajuns pe coastele americane a crezut că ajunsese în India şi i-a numit pe băştinaşi INDIENI, nume incorect care este utilizat încă şi astăzi după sute de ani de la confuzia lui Columb. În cazul fraţilor noştri basarabeni nu e o confuzie involuntară ci duşmanii noştri aplicând proverbul latin divide et impera adică „dezbină şi stăpâneşte” a lansat minciuna, că poporul basarabean, adică moldovenii dintre Prut şi Nistru, care sunt fraţi de un sânge cu moldovenii dintre Prut şi Carpaţi nu ar fi români cum sunt aceştia, ci sunt o naţie aparte şi limba lor nu este ca şi limba moldovenilor dintre Prut şi Carpaţi un dialect al limbii române ci o limbă aparte. Totdeauna, cozi de topor se găsesc să suţină aceasta aberaţie, care din păcate a creat confuzie şi la unii basarabeni de bună credinţa. Acum să mă refer la situaţii concrete. La ora actuală se găsesc împrăştiaţi în toată lumea basarabeni, care şi-au luat lumea în cap să scape de mizeria de acasă spre bucuria lui Voronin şi a cozilor de topor, că astfel se împuţinează numărul adevăraţilor stăpâni ai aceste bucăţele de pământ şi rămân stăpâni veneticii de teapa lui Klimenko, Voronin şi alţii. Am observat cu uimire şi cu tristeţe în acelaşi tmp, că în comunităţile de români basarabeni, imigranţi din Basarabia, acum denumită tot cu tendinţe de dezbinare Republica Moldova, mulţi oamnei de buna credinţă, care dau apă la moară lui Voronin, Stepaniuc şi alţi alogeni care nu iubesc ţara noastră pe motiv că nu e ţara lor, dar fiind secondaţi şi de oameni de bună credinţă, dar derutaţi. Am dat exemplu de aberaţia pe care a făcut-o Cristofor Columb acun câteva sute de ani în urmă care mai este folosită şi acum.

FRAŢI BASARABENI!

Noi una suntem cu romanii moldoveni din Iaşi, Vaslui, Putna, Focşani, Piatra Neamţ, măcar că trăim la Chişinău, Bălţi, Cahul, Hânceşti, Nisporeni, Tighina, Montreal, Toronto sau Sydney. Marii cărturari, ca Bogdan Hajdău, basarabean de al nostru, care a fost cel mai mare savant filolog al României sau Alecu Russo, Alexe Mateevici sau Grigore Vieru ori atâţia alţii: ca Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija şi foarte mulţi alţii ca ei sunt basarabeni dar ei au scris, scriu şi vorbesc româneşte, ei sunt valorile inestimabile ai culturii României. Ei sunt fraţi cu moldovenii Vasile Alecsandri, Mihail Sadoveanu, Ion Creangă, George Enescu, cu bucovineanul Mihai Eminescu. Toţi au scris şi au cântat numai în limba română, chiar dacă erau moldoveni.

Deci, mă adresez fraţilor mei basarabeni: „Trebuie să renunţăm la această aberaţie de limbă modovenească, fiindcă este o limbă românească, precum oltenii zic că vorbesc olteneşte, ardelenii - ardeleneşte, dar ei ştiu că limba lor e română. Ai auzit vreodată un austriac să spună că vorbeşte în limba austriacă, EL VORBEŞTE GERMANA, sau un canadian că vorbeşte limba canadiană, sau un australian că vorbeşte limba australiană? EI VORBESC ENGLEZA!!! Norocul acestora a fost că nu l-au avut pe capul lor pe Stalin, Voronin, Stepaniuc!

Fraţi basarabeni! Vă rog să mă credeţi, că eu fiind oarecum la distanţă de Basarabia pot să văd mai clar imaginea reală a situaţiei. Dumneavoastră sunteţi ca şi când aţi fi în mijlocul unei păduri şi nu puteţi vedea pădurea din cauza copacilor, pe când eu o văd foarte bine privind-o de la o distanţă mai mare.

Deci, fraţilor, vă rog, vă implor să nu mai perpetuaţi aberaţia creată intenţionat de duşmanii noştri care luptă să ne dezbine. Şi ucraineni au împarţit în ţinuturile româneşti date de pomană Ucrainei, care de fapt sunt ţinuturile noastre basarabene, i-a împarţit ca şi ruşii, bolşevici sau neobolşevici pe stăpânii de drept a acelor locuri în moldoveni şi români, ca să aiba un procentaj mai mic fiecare luat aparte.

Mă tem că şi Doamna Maria Tonu din Toronto, despre care am o părere excelentă, nu sesizează că utilizând termenul de MOLDOVEAN în mod excesiv dă apă la moară celor care folosesc vechiul proverb latin pe care l-am mai pomenit: „DIVIDE ET IMPERA”

Deci fraţilor basarabeni, vorba lui Mihai Eminescu: SUNTEM ROMÂNI ŞI PUNCTUM!

Fraţii mei, să ştiţi că Bunelu Ovidiu are un suflet de mămăligă şi nu se poate abţine să nu vă spună:

VĂ IUBESC MULT!!!

Bunelu Ovidiu
sau
Ovidiu CREANGĂ
18 martie 2010
Toronto, Canada

Niciun comentariu: